Bijuterii - Natura si DistinctieNatură și DistincțieBijuterii
0 produse comandate
Contul meu

Bijuteria și istoria ei

Bijuteria, obiect din metale și/sau alte materiale prețioase sau neprețioase, al cărui scop este de a înfrumuseța ființa care o poartă, a fost și este o formă de manifestare a personalității în toate civilizațiile. De-a lungul timpului, bijuteria a avut semnificații diferite care au fost caracteristice perioadei în care aceasta a fost creată și purtată. În urma cu 100.000 de ani, ființele umane se împodobeau cu scoici (cea mai veche bijuterie este un colier format din 4 scoici perforate și prelucrate ornamental descoperită într-un sit arheologic din Oued Djebbana, Algeria); în epoca de piatră, bijuteriile erau alcătuite din perle, cochilii de melci, vertebre de pește, oase, dinți de animale, iar în epoca bronzului apare metalul; apoi fenicienii din antichitate au descoperit sticla opacă iar romanii au fost cei care au făcut trecerea la sticla transparentă. Diferențierea culturală a stat la baza diferențiererii actului artistic în ceea ce privește cea mai veche artă: arta confecționarii bijuteriilor. De la sumerieni avem ca marturie a manifestărilor ornamentale, Comoara din Ur, datând din secolul XXIV î.H.,care este compusă din obiecte decorative confectionate dintr-un aliaj aur si argint numit elknum (aur nativ cu un conținut ridicat de argint), pietre semiprețioase roșii și albastre (cornalina - agata semitransparenta, lazuritul) sub forma de coliere, cercei, ace de păr, pandantive, brățari, nasturi, pudriere și statui. În Egiptul antic metalul cel mai des folosit a fost aurul iar ca pietre prețioase și semiprețioase onixul, turcoazele, ametistul, malahitul, granatul, lapislazuli, amazonitul, alabastrul, porfirul, serpentinul; formele au fost multiple iar creativitatea bijutierilor și șlefuitorilor este stocată în prezent în Muzeul Egiptean din Cairo. Documentele arheologice corespondente Persiei Antice au pus în evidența utilizarea aurului, argintului si bronzului pentru bijuterii dar și pentru obiecte decorative. Bijutierii persani din antichitate se ocupau și de vasele destinate păstrării parfumurilor extrase din lotus, mirt, lămâi, trandafir și liliac. Comorile autohtone proveneau din minele din Khorassan, turcoazul și turmalina fiind pietrele care împodobeau cerceii, brățarile, colierele și mânecile tunicilor. În India Antică, prelucrarea aurului era extrem de avansată, meșterii bijutieri cunoscând tehnica auritului, argintatului, a aliajelor și a confecționării foițelor de aur extem de fine. Perlele și fildeșul sunt dominante în compoziția bijuteriilor și a obiectelor decorative, însă apar și diamantele, rubinele, smaraldele, acvamarinul alături de ametist și beril. În reprezentările hinduse, zeitatea Krischna este cea care a adus perlele din adâncurile oceanului pentru a-și împodobi fiica în ziua nunții. Bijuteria din aur și fildeș, bogat încrustată cu perle și pietre prețioase și semiprețioase stătea în sipetul cu comori regale indiene încă din antichitate. Epoca Zhon, pentru China Antică, este caracterizată de o dezvoltare fără precedent a artelor si meșteșugurilor. Bronzul și jadul, ornamentația obiectelor, motivul împletiturii îmbinat cu cel al spiralei și al arabescurilor, încrustațiile în aur, argint și pietrele prețioase sunt cunoscute și sub numele de arta stepelor. Jadul a început să fie prelucrat în mileniul II î. H., fiind considerat piatra cea mai nobilă căreia i se atribuiau 4 calități: caritatea, sinceritatea, înțelepciunea și curajul. Bijuteriile erau sub formă de nasturi, pandantive, broșe, obiecte cu tematica animalieră și obiecte ritualice și de obicei simbolizau puterea si însemne ale unor înalți funcționari de stat. Aztecii au folosit arama pentru bijuterii și obiectele de lux. Erau utilizate și intarsii cu jad, ametist, turcoaz și sidef de scoică. Măștile aztece purtate de dansatori în timpul ceremoniilor religioase aveau astfel de intarsii aplicate pe un suport de lemn. Aurul si argintul erau purtate alături de pene, scoici, piele sau pietre. Regulile în ceea ce privește purtarea de ornamente erau extrem de stricte, doar reprezentanții regalității purtau veșminte decorative pentru cap și pene de quetzal (pasăre cu pene verzi albastre strălucitoare). Maiașii nu posedau cunoștințe de prelucrare a metalelor, însă confecționau bijuterii din multe alte materiale, deosebit de frumoase și variate: os, lemn, scoici, pietre,chiar și jad, topaz și obsidian. Colierele, brățarile, inelele decorative se purtau la glezne, existau însa și bijuterii destinate urechilor, nasului și buzelor. Pe cap purtau ornamente cu dinți de jaguar și crocodil, gheare de jaguar și pene. Femeile și copiii aveau aceleași bijuterii ca și barbații însa erau mai puțin elaborate. Incașii considerau aurul “sudoarea soarelui" iar argintul "lacrimile lunii". Aceste metale deși se găseau din abundența în regiunile incașe, au fost utilizate doar în scop estetic. Personajele care erau simbol al bogăției foloseau aurul din abundență, în special sub forma de plăci aplicate pe mantii sau discuri care reprezentau imaginea soarelui. Barbații incași purtau decorațiuni complexe din pene sub formă de coroane din pene, colane pentru gât sau învelitori pentru torace. Barbații bogați purtau pandantive mari din aur sau argint, discuri pentru păr si încalțaminte, centuri în jurul mâinii. Femeile purtau un metal fixat de mantia lor cu numele de tupu și putea fi pictat sau decorat cu clopotei din aur, argint sau aramă. Grecia antică are ca și caracteristică estetică utilizarea aurului filigranat. Aurarii greci au deținut mult timp supremația în arta decorativă. În antichitate, grecii au utilizat foarte puțin pietrele deoarece nu credeau în puterea lor miraculoasă vindecătoare, chiar dacă erau utilizate sub formă de pulberi sau paste în multiple maladii specifice vremii. Colierele, cerceii, pandantivele și medalioanele erau sofisticate și extem de rafinate. Colierele erau ca o panglică aranjată variat și complex de care se atașau numeroase pandantive mici. Specific pentru această perioada sunt și mărgelele din aur și filigranul pentru păr. Cerceii erau atât de masivi și sofisticați încât urechea susținea greutatea lor prin intermediul unor diademe care se sprijineau pe partea superioară a urechii. Diversitatea formei la cercei a atins apogeul în această perioadă în bazinul mediteranean. Pandantivele erau sub forma de "vase" din aur masiv sau de cruce, crucea fiind un element simbolic popular chiar și înainte de era creștină. Medalionul sculptat sau cameo a apărut în timpul lui Alexandru cel mare și prin lege era permisă sculptarea doar a portretului lui. Odata cu dispariția lui Alexandru cel Mare, medalionul a început să conțină și sculpturi mai realiste fiind foarte rapid adaptat și sub formă de broșe și medalioane pentru păr. Roma antică poate fi caracterizata prin 2 reprezentări: puterea și bunastarea. Odata cu dezvoltarea imperiului, bijuteria a devenit mai accesibilă pentru mai multe tipologii umane, ceea de a dus la o transformare evidentă a formei și compoziției bijuteriei. Romanii au adoptat teme proprii dar au păstrat și influențe din timpuri și culturi diferite. Bijuteriile au devenit din ce în ce mai mari și cu mai multe pietre colorate: rubin, smarald, safir, topaz, peridot, chihlimbar, jasp, carneol, onix, lapis lazuli. Resursele naturale foarte diverse și comerțul înfloritor au creat premizele unei diversitati în materie de estetică. Perlele proveneau din Golful Persic, smaraldul și peridotul din Egipt, jaspul, carneolul, onixul și lapis-lazuli din Persia, safirul albastru și topazul din India si Sri Lanka, chihlimbarul avea o rută de transport specială din Gdansk. Romanii purtau în principal broșe și brățări. Femeile romane purtau brațara spin la nivelul brațului între cot și umăr, iar luptatorii romani purtau brățari din aur la nivelul brațului pentru protecție dar și pentru a-și intimida adversarii. Brațara șarpe a fost foarte răspândită în Imperiul Roman deși a fost preluată de la greci. Bijuteriile medievale au devenit valoroase, chiar adevarate averi portabile, fiind un simbol al statutului social pentru purtător, o chintesență pentru sănătatea, credința dar și vulnerabilitatea ființei care se asocia cu obiectul decorativ purtat sau achiziționat. Cruciadele au influențat statutul bijuteriei în Evul Mediu; în această perioadă se emiteau legi care reglementau obiceiurile prin care luxul si extravaganța erau resticționate. Cu toate acestea, bijuteriile medievale au fost și sunt fascinante și apreciate. Perioada bizantină și-a pus amprenta în ceea ce privește simbolul bijuteriei medievale. Puterea magică a bijuteriei reiese din inconștientul colectiv sub forma bijuteriei simbol până în epoca modernă. Bijuteriile erau confecționate din aur, argint, aramă și un aliaj alb de cositor și plumb. Pietrele folosite în compoziția bijuteriei erau diverse: diamante, rubine, smaralde, safire, perle, granat, turcoaz, coral, ametist, onix, chihlimbar. Până în secolul XIV, pietrele prețioase erau doar șlefuite. Bijuteriile erau purtate ca decor pentru haine și păr fiind sub formă de cleme, centuri, curele, broșe, butoni ornamentali, elemente decorative pentru pălării. Erau purtate și colierele, pandantivele, brățarile și inelele. Bijuteria cea mai populara a Evului Mediu era inelul. Inelele erau confecționate din aur, argint și geme pentru regi și nobilime, iar oamenii de rând purtau arama și aliajul alb de cositor și plumb uneori în combinație cu sticla colorată sau imitații de pietre prețioase. Renașterea, perioada istorică spectaculoasă în ceea ce privește noua viziune asupra rolului artelor în viața societății. Această perioadă a fost marcată de o schimbare a valorilor umane, o regenerare a potențialului uman care a fost urmată de numeroase consecințe. Bijuteriile renascentiste devin mai elaborate și mai colorate. Din obiecte cu valoare materială și socială, ele virează înspre obiecte ormamentale cu valoare personală. În anul 1475, Louis de Berquen a obținut ceea ce se numește "tăietura perfectă" , secolul XV fiind secolul în care se șlefuiesc pietrele prețioase și semiprețioase. Bijuteriile devin podoabe ale corpului. Inelele continuă să fie foarte populare, ele sunt purtate atât de femei cât și de barbați, purtarea de inele pe toate degetele fiind o obișnuință pentru această perioadă. Toate curțile regale și nobilimea erau interesate de bijuterii în renascentism, acest fapt fiind urmat de apariția atelierelor de bijuterii în toată Europa. Acest context este propice pentru apariția și răspândirea medalioanelor portret. Heliotropul, jaspul și cristalul sunt gemele preferate utilizate obsedant. Bijuteriile renascentiste sunt stralucitoare, colorate și au valoare personală. Perioada industrială este caracterizată de schimbări majore sociale și existențiale. Este perioada în care diamantele strălucesc mai mult decât oricând, vestimentația de culoare închisă cere bijuterii elaborate din aur, iar nuanțele pastelate sunt însoțite de perle și pietre prețioase. Dezvoltarea economică și tehnologică modifică complet accesibilitatea bijuteriilor dar, în același timp, și caracterul personal. În materie de design, se dezvoltă tematicile botanice; frunze, flori și fructe apar în compoziția vizuală a bijuteriilor. Tematici medievale, renascentiste sunt prezente în actul creativ în această perioadă teribilă pentru istoria umanității. Bijuteria contemporană este purtată indiferent de vârstă, sex sau statut social. Perioada istorică și caracteristicile ei au creat premizele unei manifestari artistice impresionante. Libertatea conceptuală și posibilitațile tehnologice stau la baza creativității nelimitate a artiștilor bijutieri. Materialele folosite sunt convenționale: aur, argint, platină, dar și cele neconvenționale sunt ridicate la rang de artă în urma elaborării artistice. Clasele sociale îsi pierd reprezentările rigide și convenționale. Noul și Vechiul se intâlnesc fără a se anula, limitele geografice sunt depășite, arta își câstigă dreptul de fi accesată de ființele care își doresc o viața frumoasă. Fiecare ființa își dorește bijuterii, bijuterii care să fie purtate în permanentă sau la anumite evenimente, bijuterii care să reprezinte aspirațiile, credințele și modul de înțelegere a existenței. Dar există și bijuterii create pentru a fi puse în evidența prin strategii specifice, bijuterii sezoniere, bijuterii care să fie în tandem cu moda vestimentară, care au farmecul și valoarea lor intrinsecă și extrinsecă. Încă mai sunt bijuterii care reprezintă investiții pe piața financiară, bijuterii de familie cu valoare inestimabilă sentimentală și uneori și financiară. Bursa diamantelor și a pietrelor prețioase, Consiliul Mondial al aurului sunt jucători importanți în piața economică mondială. Metalele prețioase sunt întotdeauna apreciate, aurul alb, galben sau roz au și conotații emoționale: prietenie, credintă, dragoste. Platina este metalul preferat pentru bijuteriile masculine, argintul pentru bijuteriile terapeutice. Sticla, lemnul, pielea, plasticul, polimerii îsi găsesc forme incredibile în expresia artiștilor bijutieri. Pietrele prețioase sau semiprețioase, devin materie maleabilă pentru exprimarea artistică prin fațetare diamantată, polizare, forjare, opacizare sau nuanțare. "Pietrele de sinteză" și materialele de origine polimerică permit dezvoltarea unei întregi industrii. În prezent, bijuteria, forma de manifestare artistică, este o alegere personală al cărui scop este manifestarea personalității.

Contact

Str. Dr. Victor Babes 17
(Vila Trifoi), etaj I
sector 5, Bucuresti
Tel: 0754.729.855

Prețurile afișate conțin TVA.